Skip to content
18 Februarie 2014 / alcion7

Atât au mai rămas din mine, ochii…(43)

”Crezi că poți să apari așa, din când în când? Și apoi să dispari fără să spui un cuvânt? Ți-am dus dorul, copile. Dar mereu te-am așteptat în zadar… Apoi m-am prefăcut că nu te cunosc și că nu am nevoie de tine. Cât crezi că mai putem continua așa? 1 an, 2, 3? Poate. Și apoi? Vei suporta privirea mea care-ți va reproșa faptul că viața ta nu-i nimic din ceea ce-ți doreai? Încet încet îi vei îndepărta pe toți cei care-ți știu visurile de demult, pe care însă tu le-ai sacrificat degeaba. Pentru ce? Te vei minți singură că ți-e bine, că ai realizat ceva în viață , dar de fiecare dată te vei izbi de mine, care te cunosc la fel de bine ca pe mine însămi. Ne îndopăm zilnic cu minciuni frumos ambalate, de ce ne mai mirăm că nu mai știm cine suntem? Ca să fii om onest, nu e  de ajuns să fii sincer cu ceilalți, trebuie să renunți la a te minți… Ți-aduci aminte, suflet drag, de seara-n care mi-ai șoptit că vrei să lupți pentru onoarea ta, pentru inima ta? Mi-ai zis printre lacrimi că tu nu vrei să fii așa, și-atunci erai sinceră. Unde ai ascuns acel copil, în ce cameră a inimii tale?

Visai să atingi soarele… Trăiai în întuneric și inima ta își dorea lumina. M-am urcat pe cer să-ți aduc soarele, mi-am ars degetele și inima. Ți-am arătat lumina, ți-am dat în brațe soarele. Dar tu te-ai speriat atunci de lucrurile pe care lumina ți le-a descoperit. Ai văzut câtă răutate e în tine și ai preferat să fugi, să te ascunzi în întunericul unde te vezi perfectă.

E atâta durere în trup… și cât de multă în suflet! Mă doare că te-am pierdut. M-ai rătăcit undeva, într-o carte veche sau într-un cufăr cu amintiri… M-ai abandonat în uitare.

Unde ești, copil inocent și bun? Unde ești să pot zbura?”

… Ne-am privit o clipă în tăcere, cu aceeași ochi verzi și goi. Fetei din oglindă i-au dat lacrimile, dar obrajii mei sunt uscați. Ea și-a plâns fiecare bucată din inima ei ruptă, dar eu am putut doar să zâmbesc amar… M-a privit lung, a despărțire. Am văzut atunci  bucurie în ochii uzi de lacrimi, iar ea  a văzut tristețea zâmbetului meu…

Atât au mai rămas din mine, ochii…

children,girl,sad,eyes,blog,portrait-3db37b00c5fb8038e0e2566e885b9cdf_h

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: