Skip to content
27 Iulie 2013 / alcion7

Scrisoare(31)

Avem mereu iluzia că, dacă am întâlni pe cineva ca noi, ne-ar putea înțelege. Eu m-am întâlnit adeseori cu sufletul meu pe stradă, printre copaci și flori, ori printre amintiri și regrete… Dar niciodată nu l-am înțeles. M-a privit mereu cu ochii mari și triști și cu un zâmbet șters. Eu îi vorbeam iar el tăcea. Mereu tăcea. Supraviețuirea mea consta în cuvânt, dar el parcă tăcea intenționat și mă privea cu un surâs, apoi pleca cântând. Îi dădeam întâlnire din când în când și-l așteptam cu portocale… Întârzia. Îl așteptam o oră, două, trei… O zi, o săptămână. Până uitam ce aștept, până mă uitam. Și mă trezeam apoi, spre seara și, privind din obișnuință pe fereastră, îl vedeam trecând, cu crini în mână… Măcar o dată de-ar fi privit înapoi! Aș fi lăsat atunci totul și-aș fi fugit din lumea incertitudinilor mele în lumea absurdităților lui fericite.

Dar sufletul meu niciodată nu m-a înțeles… Cum aș putea avea pretenția ca altcineva să mă înțeleagă?! Nu, n-am să mai cer nimănui să mă înțeleagă și nici măcar să ma accepte. Voi zâmbi fericită când mi se va spune că sunt aiurită și zăpăcită. În fond, asta sunt: un copil fericit, dar răvășit, pus față în față cu o lume care nu-l înțelege și pe care nu o înțelege.

Trăind într-un paradis în destrămare, iubirea este unica noastră șansă de a ne salva de abisul existențial… Am întâlnit în viața mea oameni deosebiți, oameni care știau să tacă atunci când sufletul lor începea să vorbească. Sufletul meu tresărea de emoție, era ascuns după nori și zâmbea cu tristețe… Eu niciodată nu l-am lăsat să vorbească în locul meu. M-am pierdut adeseori în nonsensuri, am exagerat de-atâtea ori, când totul era așa de simplu! Cu trei cuvinte, el ar fi zis ceea ce încercam eu în mii de cuvinte. Acum el tace, chiar dacă îl rog plângând să fie vocea mea. Acum îl iau oriunde merg și-l arăt tuturor: ”El e sufletul meu!”. Și toți se miră, ce suflet ciudat și tăcut am eu… Absent, pierdut în locul unde sufletele tac, adică acolo unde oamenii și-au abandonat idealurile.

Suntem mai slabi decât arătăm, dar mai puternici decât credem. Ne temem, deși părem neînfricați. Ne macină întrebări, regrete și îndoieli și acționăm vulcanic, distrugând totul în calea noastră, doar SCOPUL SCUZĂ MIJLOACELE, nu? Iar dacă noi nu suntem fericiți, alții de ce să fie?!…  Trăim bine, dar nu frumos și suntem singurii răspunzători pentru criza noastră de ideal.

”Dacă întâlnești în drumul tău un om prea obosit ca să-ți mai poată dărui un surâs, lasă-i-l pe-al tău. Căci nimeni nu are mai mare nevoie de un zâmbet decât acela care nu-l mai poate dărui. ”

30860

Dar azi nu mai înfloresc bujorii. Trandafirii nu mai zâmbesc, lalelele s-au ofilit de dor. În urma ta, suflet drag, ei au vândut toate florile. Măcar un bilet de mi-ai fi lăsat… Eu ți-am scris, în fiecare zi. Ți-am zis că mi-e dor, că sunt mândră de cicatrici și că am idealizat eșecul. Ți-am spus că iubesc (oare?) și că, orice-ar fi, nu voi renunța. Ziceam, repetam cu toată convingerea: ”Eu nu am să renunț. ”. Este absurd cum ne agățăm uneori de orice rază de soare, cum o ținem în mână cu încăpățânare, de cele mai multe ori atât de strâns, încât ajunge să doară. Am palma arsă dar tot întind mâna, să prind cu disperare bucăți din soare… Dar am renunțat deja. Mi-ai zis odată un lucru: ”Pleacă atunci când ești sigură că nu mai întorci capul.” . Niciodată nu am reușit să fac asta, chiar dacă am renunțat de atâtea ori. Scăparea mea a fost lumea pe care mi-am creat-o. Prizonieri ai unei realități pragmatice, orientate spre progres științific dar regres interior, nu putem evada decât printr-un dram de nebunie. Prefer să visez, decât să trăiesc fără sens… și prefer să  sufăr, decât să nu simt nimic și să-mi crească în piept o inimă de piatră. Golul e cel mai mare pericol.

Uneori mă gândesc că te vei întoarce… Te aștept cu drag, gândindu-mă la ceea ce m-ai învățat: ”Unu: nu se poate iubi, cu adevărat, decât o singură dată. Doi: dragostea e un motiv suficient pentru a trăi. Trei: important în viață e să ne străduim până la capăt. ”.Iar eu ” te uit, pentru că tu ești sufletul sufletului meu. ”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: