Skip to content
19 Mai 2013 / alcion7

25. Schimbare?

Vine un moment în viața oricărui om în care totul se schimbă. Cândva credeam că e nevoie de mult timp pentru asta, acum știu că schimbările radicale sunt cele de peste noapte. De aceea nu pot promite nimic nimănui, pentru că în încercarea mea disperată de a nu mă schimba, nu văd că, de fapt, pe zi ce trece eu sunt mereu și mereu altfel.

O idee e de-ajuns să se nască în mintea cuiva, un cuvânt ce nu poate fi rostit și care, de fapt, nici nu există, un sentiment să inunde inima, o durere să orbească și o bucurie să lumineze… Iar drumul se schimbă.

Nu trebuie să ne fie frică de schimbare, ea e inevitabilă. Importantă este atitudinea noastră în fața ei… Iar dacă avem dragoste, credință și nădejde ,oricât de multă ură, răutate și deznădejde am întâlni și oricât de greu ne-ar fi drumul, acesta duce spre Cer, spre Soare.

Sunt momente în care parcă totul se destramă, rând pe rând, fir cu fir, secundă cu secundă. Momente în care tot ce-ai construit se dărâmă iar cei care ar fi trebuit să fie ACOLO pur și simplu pleacă… Iar atunci te simți singur, părăsit, iar golul din tine e gata să te înghită. În jurul tău toți sunt bine, sunt fericiți, zâmbesc și se bucură de lucruri absurde.  Ți se pare nedreaptă fericirea lor, deși ieri zâmbeai și tu, neștiind că ai lângă tine inimi rănite.

Iar la cer… parcă nici nu mai îndrăznești să privești. Dacă am fi copii, am vedea aripi de îngeri deasupra norilor, am crede cu tărie că Doamne- Doamne e sus și ne iubește. Dar schimbarea e inevitabilă, creștem, nu mai suntem copii. Și asta nu pentru că așa e firesc, ci pentru că așa ne impunem. Putem fi bătrâni la 18 ani și tineri la 80. Cât de bătrân îți este sufletul? Atât cât îi permiți tu să fie…

La cei 19 ani ai mei, realizez cu părere de rău că lumea vrea să-mi fure copilăria. Ea vrea să-mi pună în brațe o inimă bătrână, seacă, închisă. Sunt considerată imatură pentru simplul fapt că îndrăznesc să vreau să fiu altfel și să evit gesturile forțate… E greu să rămâi copil într-o lume bătrână, care te presează, te constrânge. Ar trebui să ne ridicăm în picioare și să strigăm: ”Știi ceva, lume bătrână, seacă și tristă! Eu nu vreau să fiu așa! Am să lupt cu toate puterile împotriva ta, chiar dacă asta îmi va lua o viață. Eu vreau să mor trăind, nu să trăiesc murind!  Vreau să iubesc, vreau să cred, vreau să visez! Tu nu-mi oferi decât îndoieli, indiferență, dezamăgire. Tu vrei să mă înveți egoismul, răutatea și invidia. Eu vreau să schimb ceva în tine. Când mă vei răni, vreau să te iert, când îmi vei zdrobi visele, vreau să cred din nou și să sper!  Eu nu vreau să fiu copil bătrân într-o lume bătrână!” .

 

fluture

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: