Skip to content
14 Ianuarie 2013 / alcion7

9.Să ne punem în slujba oamenilor

”Să aibă mărturie pentru faptele ei frumoase: dacă a crescut copii. Dacă i-a ospețit pe străini, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă s-a dăruitpe sine întregii fapte bune.” (I Timotei 5,10)

Așa erau diaconesele în primele veacuri ale creștinismului, credincioase, pline de râvnă, sensibile la toată suferința, neobosite, pătrunse de un singur gând și devotate unei singure strădanii: să facă totul întru slava lui Dumnezeu.

”Totul să fie făcut cu iubire” spune Apostolul Pavel. Ce putea să o inspire pe o asemenea femeie să facă fapte de milostenie, ce putea să o întărească spre deplina jertfire de sine, dacă nu iubirea, în stare să încălzească, să dea viață și să sfințească totul în jurul ei. Uitând de sine, se dăruia întru totul Domnului, iar, prin El, deplinei fericiri.

O asemenea slujire ne stă la îndemână și nouă. Domnul, Cel ce S-a arătat ”slujitor” între oameni, i-a învățat și pe ucenicii Săi să slujească. Așa stau lucrurile și astăzi pentru adevărații Săi ucenici: toată viața este o slujire. Ei ”umblau din loc în loc făcând binele”, dându-și seama că ”mai fericit este a da decât a lua”(Faptele Apostolilor 20,35). Iar când un asemenea suflet trece în veșnicie, ” faptele sale îl vor însoți”” (Ap.14, 13).
Da, binele făcut nu moare, candela, odată aprinsă, nu se mai stinge; continuă să răspândească lumină mult timp după ce ființa dragă ne-a părăsit; înrâurirea sa rămâne la nesfârșit, nici măcar moartea nu poate să o nimicească; ea ne poate duce la cer.
O stea luminoasă, chiar dacă rămâne ascunsă privirilor noastre, nu se stinge niciodată. Un cuvânt bun vine la Dumnezeu; orice gest prin care căutăm să mângâiem și să dăm curaj unui nefericit, orice sfat bun dat la vreme, izvorăsc din izvorul unic al adevăratei iubiri. În noi înșine și în alții nu încetează să se vădească, iarăși și iarăși, influența binecuvântată a celor ce nu mai sunt printre noi, dar care continuă să rămână vii și pe care îi simțim alături, cu bucurie și cu recunoștință, ”fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veșnice” (II Corinteni 4,18)”.

Fragment din ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: