Skip to content
13 Septembrie 2012 / alcion7

Ecou

Când scapi pe jos un pahar sau o farfurie, faci un zgomot specific. Când se sparge o fereastră, se rupe piciorul unei mese, sau cade un tablou de pe perete, iarăşi se produce un zgomot. Dar când ţi se frânge inima … e tăcere. Ai crede că un lucru atât de important ar trebui să producă cel mai mare zgomot din lume, sau măcar să fie un fel de ceremonie, cu talgere lovindu-se, sau sunet de clopoţei. Dar e tăcere, şi aproape că ai vrea să auzi un zgomot care să te distragă de la suferinţă. Dacă e vorba de zgomot, e ceva intern. E un ţipăt pe care nu îl aude nimeni în afară de tine. Un ţipăt atât de puternic încât te dor urechile si capul. Se zvârcoleşte în capul tău ca un rechin alb capturat de mare[…] , mugeşte ca un prizonier al propriilor emoţii. Dar aşa e cu iubirea-nimeni nu e de piatră. E sălbatică, e brutală, ca o rană deschisă, expusă mării sărate, dar când se frânge-tăcere. Ţipi în interiorul tău, nimeni nu te poate auzi. ( Cecelia Ahern, PRIETENUL NEVĂZUT )

… viața e un șir nesfârșit de despărțiri. Mâini se pierd în mulțime, în spațiu și timp. Ființe dragi- pe care le-ai ține toată viața lângă tine- pleacă… pleacă pe drumul lor. Dacă nu le poți urma, lasă-le să plece… Tot ce ai e ACUM și AICI.

Mă chinui să îi înghesui pe toți într-o cutie portocalie. Să îi am cu mine toată viața, să le vorbesc când mi-e dor. Sau măcar să-i privesc. Dar o cutie neagră îi înghite… trecutul îi trage după el… sau mă trage viitorul înainte?

 

Simt nevoia să țip. Să mă opresc pe stradă și să țip- suntem atât de mulți și așa de singuri. Dacă aș face asta, s-ar opri cineva? Mi-ar vorbi cineva? … Simt nevoia să plâng. Inima mi-e bucăți bucățele, împrăștiate în zare- mereu mă cheamă. Mereu sunt undeva,cândva , dar îmi doresc să fiu altundeva, altcândva. Mi-e greu să trăiesc prezentul. Mi-e greu să fiu prezentă cu totul undeva.

Și simt de atâtea ori că nu sunt unde aș vrea să fiu. Dar unde aș vrea să fiu? … nicăieri și pretutindeni.

Viața ne obișnuiește cu moartea prin somn.Viața ne avertizează că există o altă viață prin vis.

Îmi tot repet : Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. . . Fii schimbarea pe care vrei să o vezi. . . Fii schimbarea . . . Schimbare? De ce mi-e așa de greu să mă schimb? Să am mai multă răbdare, mai multă iubire, mai multă iertare … Să renunț la mine. Sunt rea. Poate sună prea dur, dar dacă nu sunt bună, asta înseamnă că sunt rea.

Dacă vreau să ajung sus… trebuie să pornesc de aici, de jos. Să mă chinui aici… Dar… Teoria ca teoria dar practica ne omoară. E așa de ușor să vorbesc de iubire, de iertare, de răbdare… de bunătate. Dar când vine vorba să aleg între mine și altcineva, cineva care să nu facă parte din familie, din prieteni…. aleg de cele mai multe ori să fiu … pentru mine. Oamenii pe care îi iubești cel mai greu sunt cei de care ai cea mai mare nevoie.

Dar nu despre asta voiam să scriu acum. Am un dezastru în minte și zbucium în inimă. Și-ncerc din răsputeri să fac curățenie- să arunc tot ce e nefolositor, tot ce e egoist și rău. Să arunc gunoiul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: