Skip to content
29 August 2012 / alcion7

19.Aici…acum…momentul acesta.

E aproape toamnă și parcă abia acum am început să înfloresc. Nu-i nimic- voi fi o floare de toamnă. Pe mine mă vor îmbrățișa toate frunzele și vor dormi în brațele mele. Apoi se vor ascunde toate în mine- îmi vor umple inima de floare cu aurul lor de frunze de toamnă. Iar apoi ploaia… ploaiaaa… Ea mă va iubi cel mai tare iar eu mă voi ghemui ca un copil la picioarele sale. Și voi aștepta și vântul – să mă gâdile cu suflul lui- în ureche. Și voi râde așa de tare încât nu voi mai fi pe pământ, voi fi pretutindeni. Și atunci voi zâmbi iernii și mă voi ascunde printre fulgi de nea.  Apoi voi zbura până la fereastra ta și voi fi din nou floare- floare de gheață. Măcar atât să fac pentru tine!

Ultimele săptămâni mi-au adus aproape cele mai dragi persoane. Și nu știu dacă merit.

Îmi amintesc uneori de ceea ce vorbeam cu C. ,referitor la iubire, la prietenie.”De ce iubim? Pe cine iubim? Cum ar trebui să iubim? Oare nu iubim mai mult pentru noi, pentru senzația de … confort pe care ne-o oferă anumiți oameni? Oare nu iubim pe cineva pentru că ne face să ne simțim bine, pentru că împărtășim păreri … pentru că semănăm?”.

M-au chinuit mult aceste întrebări… Nu pentru că m-aș îndoi de existența iubirii… ci pentru că nu mă consider vrednică de ea- să o primesc și să o dau și altora. Să o simt.

Iluzie este că dragostea se întâlneşte, când ea se învaţă. Se înşală cel ce pribegeşte prin viaţă, pentru a se lăsa cucerit. El află, prin scurte înflăcărări, gustul furtunilor din inimă şi visează să întâlnească marea pasiune ale cărei flăcări să-l cuprindă pentru vecie…

Și nu vorbesc de relația de cuplu.  Mă refer la iubire ca mod de a trăi- oricând, oriunde, oricum.

Vorbesc de părinți… de frate și de soră. Și chiar dacă probabil sunt sătui de mine… oricum n-au cum să scape de mine. J)

Vorbesc de prietena care e alături de mine de… de când eram mititică; inima mea a crescut alături de ea. Pe ea nu am văzut-o o vară întreagă … acum nu știu dacă e vis sau e aievea. E ca pe vremuri- bucățica mea de suflet e acasă!

O altă parte din inima mea mi-o va aduce toamna… și sper ca nimeni să nu-mi mai ia piatra prețioasăăă ! O țin, nu o mai dau nimănui!

Sunt prietenii dispuși să mă accepte așa cum sunt, prietenii care mă ridică, mă apără, mă ajută. Prietenii care îmi spun „Bună dimineața!” … și mă fac fericită pentru toată ziua.

Sunt unii oameni pe care îi întâlnești o singură dată în viață și îți rămân adânc întipăriți în inimă… timpul nu-i poate șterge…

Alți oameni vin și pleacă …  fără lămuriri. În mulțime multe mâini se pierd.

Dar tu, cel ce citești acum… să știi că îți doresc tot binele din lume ! Îți doresc să iubești și să fii iubit!Îmi doresc să fii fericit .Iar când te vei simți singur, părăsit și deznădăjduit , să te uiți la cer .El îți va spune povestea , tu trebuie doar să asculți .

Și nu uita că niciodată nu ești singur. Mereu va fi cineva în fața ta și te va privi ori de câte ori îi va fi dor .

– Unde ești ?

– Aici.

– Cât e ora?

– Acum.

– Ce ești tu?

– Momentul acesta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: