Skip to content
11 August 2012 / alcion7

23.O inimă rănită de o inimă grăbită…

Timpul devine un fur, ne răpește, iar noi ne abandonăm lui…astfel încât întâlnirile noastre cu semenii devin amintirile noastre despre viitor…Trăim alergând, alergăm pentru a trăi, nu ne mai oprim să ne tragem sufletul, nu mai avem așezare sufletească, suntem presați tot mai mult de ceas, ochii noștri se rotesc mai repede ca limbile ceasului, fugim înainte, iar inimile nostre încetează să mai bată în ritmul lor, ci au împrumutat mecanismul unui ceas biologic reglat la un tic-tac al acestui secol al vitezei și nu la fireasca și tihnita scurgere a timpului, secundă de secundă, clipă de clipă…

O inimă rănită de o inimă grăbită

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: